Istoria recentă a României este una învolburată… Cei 20 de ani ai lui Brucan în care România trebuia să se învețe cu democrația au trecut punându-ne în față o perioadă de indiferență crasă… Alegem “democratic” să nu ne pese de cei din jur sau de țara noastră.
Când s-a dezvoltat nepăsarea asta? Când au fost eliminați agitatorii? Când au venit minerii? Când a murit Coposu? Când nu s-au descoperit teroriștii? Când politicul de stânga și de dreapta a dat mâna cu cel de la centru încercând să ignore istoria pentru interesul politic de moment?
Lăsând la o parte dezastrul creat de mineriade sau alte manifestații postdecembriste nu pot să nu remarc că oamenii își strigau credința in stradă… fie ea politică fie alimentată de convingeri ori manipulări. Oamenii ăia erau activi… simțeau și acționau spre deosebire de noi… romanii din zilele astea.
Remember: Mineriadele… Citiți textele de pe wikipedia dar aveți în minte că și ele sunt scrise tot de oameni care pot fi subiectivi sau nu… Aveți în vedere un singur lucru pe care l-am pierdut… Voința și puterea civică… fie că este vorba de studenți, PNL-iști, PNTCD-iști, mineri sau FSN-iști.
Au trecut 21 de ani in care ne-am transformat din români în personaje conduse doar de egoism și bani.
Pai si nu e asa peste tot, in toate tarile ?
Vezi cati oameni au iesit in Grecia, Anglia, Ungaria si alte tari in strada in ultimii ani si cati au iesit in Romania… Apoi gandeste-te care din tarile astea o duce mai prost decat Romania si vei vedea ca nu e asa.
Multe tarii sunt altfel din cauza faptului ca chiar stiu cum sa poarte o greva, noi dam si gura… alergam putin si gata.