Sa facem un mic scenariu si sa consideram ca lucrezi intr-o firma de 3 – 5 – 10 ani de zile. Firma a crescut odata cu tine, te-a ajutat sa de dezvolti ca profesionist, ti-a platit salariul la timp, cand ai avut probleme te-a inteles si ajutat, iar tu in schimbul acestui mediu ai incercat sa dai intotdeauna ce e mai bun din tine… ai stat peste program atunci cand a fost nevoie, ai facut concesii, ai venit in weekend la munca, ai facut training cu noii angajati, ai venit cu propuneri de rezolvare a diferitelor probleme ivite.. in fine… Este vorba de o firma buna si de un angajat ideal ( Desigur discutam in teorie pentru ca in practica e foarte greu sa gasesti cele doua variabile setate pe o constantele de mai sus).
Si vine criza… Se incaseaza banii din ce in ce mai putin si din ce in ce mai greu, atmosfera devine tensionata, salariile nu se mai platesc la timp, unii dintre angajati dau bir cu fugitii,cerintele patronilor raman constante sau cresc ajungandu-se la un moment delta in care colapsul este inevitabil sau optimist vorbind putem spune ca o redresare este dificila.
Oare este momentul sa iti dai demisia constient fiind ca situatia in alta parte poate sa fie in curand similara? Care sunt datoriile tale ca angajat fata de o firma in care mai multi ani ai muncit, te-ai dezvoltat si de unde ai pus paine pe masa familiei tale? Unde se termina devotamentul catre o societate care in trecut a fost un lucru de care erai mandru in viata ta?
Daca nu iti dai demisia ce variante iti raman sa poti trai pana la un salariu urmator care are o data nedefinita, o valoare nedefinita si pentru care trebuie sa faci sacrificii atat la nivel fizic, intelectual cat si psihologic?
Daca ai mai multe credite ai putea sa incerci o refinantare de la BCR ( c tot e super oferta la ei) prin care sa scazi valoarea lor. Daca nu ai rate ai putea sa faci, sau poate solutia cea mai simpla este sa treci la un nou capitol, plin de necunoscut.
Oare cat timp poti functiona ca individ sau familie la cote de avarie pentru a mai da inca o sansa locului de munca de care ani de-a randul ai fost atasat?
[...] harnicii care ne-au comentat si cand aici batea vantul, pardon, briza marii iar azi fericitii sunt: Soacra, careia ii daruim o narghilea, Zina care primeste cartile din burta girafei, Pato, desigur, o [...]
Clar mi-as da demisisa, daca am fost bun acolo clar ca as putea fi la fel de bun sau mai bun si la alta firma care nu duce lipsa de clienti si plateste salariile la timp.
Cele mai multe persoane nu recurg la demisie pentru ca, zic eu, la ce debandada ete in tara cu locurile de munca nu isi asuma riscul de a mai esua din nou. Poate e si ceva psihologic. Ei stiu ca au un loc asigurat si se gandesc “bai..hai ca mai stau putin pana se redreseaza treaba”